Traian Basescu – ‘obiectul muncii’ pentru USL

Inca o data! de la inceputul procesului de suspendare, 'condamnarea' lui Traian Basescu a fost fara echivoc si fara alternativa! Niciunul dintre cei care au provocat acest act fara precedent in UE, din punctul de vedere al debutului implementarii realizarii referendumului si contestarea, tot 'fara precedent' a rezultatelor unui proces organizat si condus de ei, nu a avut nicio secunda intentia sa se aseze in vreun fel sau altul la masa tratativelor, adica asa cum se spune mai nou, cu gura plina si creierul gol, sa 'coabiteze'.

A fost pronuntata o sentinta si atat!

Presedintele Basescu, cel care este acuzat de mintile criminale, de cele manipulate sau de cele mai slabe cu duhul NU A AVUT SI NICI NU ARE IN CONTINUARE POSIBILITATEA DE A DEMISIONA!

Cei care l-au adus in aceasta situatie stiu perfect asta, dar persista cu sintagme de genul 'agatatul de scaun', 'lipsa de onoare', 'frica de justitie’ si alte ineptii asemanatoare, ‘sa plece si sa ne lase in liniste sa ne facem treaba’, sfidand intr-un mod jignitor buna credinta si inteligenta tuturor romanilor.

Din ziua suspendarii, dl Traian Basescu nu poate, nu este lasat si nici nu are voie sa demisioneze pentru ca este suspendat. I se cere insa zilnic sa demisioneze.

Ce proba mai puternica decat mistificarea totala a adevarului legal si juridic in evaluarea ‘calitatii’ unui cetatean cu drepturi si indatoriri, intamplator si presedinte ales al Romaniei, in sustinerea unei aberatii criminale colective, mai trebuie data ?

Ca sa intelegem ce vor de fapt acesti oameni… Dl Basescu nu trebuie, nici nu poate si nici nu cred ca cineva din tabara adversa si-ar dori, sa demisioneze. El este doar blocat, silit sa ramana in centrul unei societati radicalizate ca generator al tuturor nenorocirilor, al tututor esecurilor, al tuturor dezastrelor care au avut si vor mai avea loc in Romania. El a devenit incasatorul de serviciu al unei natiuni, iar fara el, acest joc nu numai ca nu ar mai avea sens, ci nici nu s-ar mai putea desfasura pentru ca ar deveni mai transparent ca sticla.

Despre asta vorbim !

Un paradox de neimaginat, dar real.

Fara el USL-ul si-ar pierde obiectul muncii.

De altfel nici Antenele lui Voiculescu nu cred ca ar supravietui fara Traian Basescu. Si ele si-ar pierde obiectul muncii.

Si iata cum intr-un capitalism salbatic, Presedintele ALES, suspendat, hulit, urat, etc… al unei tari, poate deveni nu cea mai mare sursa de instabilitate, asa cum se sustine, ci pentru unii cea mai mare sursa de profit ! Alt paradox !

Cand trei partide, reunite intr-o larga alianta nationala, USL, nu au ca program si nici ca obiect de lucru decat ‘jos Basescu’, mai adaugam inca un paradox, de data aceasta cu urmari tragice pentru Romania.

Frauda e in plina desfasurare !

Realitatea este cam asa: daca un guvern informat de Institutul de Statistica asupra datelor exacte in legatura cu evidenta populatiei 'prefera' sa comunice prin ministrul lui de interne Ioan Rus, inainte de a se incepe vreo polemica pe aceasta tema, cifra de 18.300.000  incat cvorumul sa fie peste 9.000.000, inseamna ca o face intentionat si atunci are 2 planuri.

Primul s-a desfasurat azinoapte.

Pentru ca tot se vorbeste de fraude masive haide sa speculam, sa incercam sa le concretizam si sa le corelam cu ce am spus inainte - in prima parte a zilei, si nu pe inserat, se introduc in urne oriunde, pt ca se poate vota oriunde, 3.000.000 de voturi ale unor persoane care teoretic exista in liste, dar practic, dupa cum se va vedea in zilele urmatoare, nu mai exista in randul populatiei Romaniei. Se voteaza pe urma 'normal', iar intre 20 si 23 se iese la vot masiv, 'legal', absolut legal si in felul asta se atinge si cvorumul si, bineinteles si majoritatea simpla sau absoluta. Vezi explicatia la cozile imense de la urne din regie de exemplu sau din alte locuri, unde la 11 fara un sfert, dupa o zi intreaga, oamenii se imbulzeau la vot si a lipsit putin, ca s-au pacalit, sa apuce sa mai voteze masiv, prin fermitatea BEC care a inchis la 11 fix usile, cu toata presiunea ‘votantilor’.

O simpla intamplare sau o anomalie ??? NU !!! mai degraba un calcul.

Varianta nu a reusit pt ca probabil n-a fost luata in consideratie maghiarimea si apelul lui Orban J, care au inclinat votul in favoarea lui Basescu.

Dar, cum ne-am obisnuit, exista, probabil, si un plan B. Sa incercam sa-l anticipam. Dupa ‘devoalarea’ prin toate mijloacele, pe toate canalele si prin toti reprezentantii USL a acestei carente majore, va fi informata CCR, dupa publicarea acum – fortata sau in graba -  a rezultatelor recensamantului, de ci CCR va fi informata ca, de fapt, s-a votat pe un cvorum fals care ar fi trebuit sa fie pe undeva pe la 7-7,5 milioane si care, probabil, ca a si fost atins in aceste conditii. Curtea va intra in dificultate, va sesiza eventual un viciu de forma in procedura desfasurarii referendumului, si va declara ca, conform Art.3 din Hotararea34/6iulie2012, nu se poate pronunta in legatura cu validarea sau invalidarea acestuia, intrucat ii lipsesc datele necesare, trimitand-o la Palrlament ca sa gaseasca o rezolvare. Parlamentul va cere publicarea oficiala a datelor recensamantului, dupa care, in functie de tupeul pe care il are in ziua respectiva, va putea cere direct validarea referedumului sau, in mod european, civilizat, repetarea lui din cauza unui viciu de procedura, pe baza caruia s-a stabilit un prag de participare fals, conform noilor comunicate ale acestei institutii a statului.

Cam asta se pare ca ne asteapta.

Cert este ca ei stiau toate lucrurile astea chiar din momentul in care Ponta s-a angajat la Bruxelles sa accepte pragul de 9 milioane. Ar fi fost o anomalie ca acest recensamant, facut la nivel european, sa nu fie cunoscut tocmai in Romania si tocmai inaintea unui referendum.

Ar mai ramane o problema. Punerea de acord a viitorului numar de cetateni romani inscrisi in liste care va aparea cu siguranta in urmatoarele zile undeva pe la 15 milioane in tara, cu numarul acelora de la localele de acum 2 luni ! Ca e cam greu sa moara peste 3 milioane de oameni in doar 2 luni.

In directia asta probabil ca ar trebui lucrat.

O manipulare grosolană!

Cu tot respectul pentru titlurile academice și pentru calitatea de Director General al Institutului Diplomatic Român, ne permitem să atragem atenția asupra unui personaj și ale unei întâmplări repetate de mai multe ori în ultimele zile, al cărei protagonist este dl profesor Vlad Nistor, care nu este ceea ce pare la prima vedere, ‘o interpretare greșită’, diplomatic exprimat, ci mai degrabă o lacună cu care se poate confrunta fiecare dintre noi, omenească, deci un lucru neintenționat.

Nu știm dacă dl Nistor este vorbitor de limba germană, nici dacă are cunoștințe minime în această direcție, însă, în mai multe emisiuni s-a pronunțat asupra unei anumite traduceri din limba germană, vehiculate în presă și pe la televiziuni, pe care a calificat-o drept o diversiune, recomandându-ne totodată mare atenție la traducerile diversioniste care circulă peste tot. Daca este cunoscător de limba germană, e rău! Mai bine ar fi să nu fie pentru că, altfel, ceea ce încearcă acest domn să acrediteze este o diversiune.

Concret:

Dl Nistor afirmă că într-un text legat de declarația dnei Merkel din 12 iulie anul curent, a fost strecurat intenționat de către traducător cuvântul ‘România’, în vreme ce în documentul oficial, adică comunicatul de presă al Guvernului german, acest cuvânt nu exista. Pasajul este indicat în mod indirect printr-o citare, de altfel eronată, care duce nu numai la afirmația că cuvântul România nu există, ci mai mult, la afirmația gravă că în traducere în locul acestuia s-ar fi aflat sintagma ‘țările UE’, o dezinformare totală!

Ca atenți urmăritori al știrilor din zona anglo-saxonă, informăm că pe această temă au existat doar două variante la care s-a făcut referire. Un articol din ziarul Handelsblatt, care insera, în afara comentariilor și pasaje din comunicatul de presă dat de către purtătorul de cuvânt al Guvernului, Steffen Seibert, precum și comunicatul propriu-zis al acestuia, publicat pe site-ul Guvernului German.

Ambele variante ne stau la dispoziție. În comunicatul oficial apare cuvântul ‘România’ chiar la început, în primul rând. Asta, trecând peste atribute sau sintagme de genul ambasador român sau românesc.

„ Donnerstag, 12. Juli 2012

Pressemitteilung: 245

Ausgabejahr: 2012

Rumänischer Botschafter ins Bundeskanzleramt einbestellt

Der Sprecher der Bundesregierung, Steffen Seibert, teilt mit:

Heute ist der Botschafter der Republik Rumänien, Herr Lazar Comanescu, in das Bundeskanzleramt einbestellt worden.(...)“

Din acest punct de vedere, dl Nistor, conform smecheriei avansată la rang de politică în ultima vreme, are dreptate ! ‘România’ nu apare, căci în germană ‘România’ se traduce și se numește ‘Rumänien’.

Preferăm să credem că șmecheria nu s-a limitat la un nivel atât de scăzut și trecem mai departe, încercând să deslușim acea sintagmă cu valoare derutantă, avansată de dl Nistor și care înlocuiește cuvântul ‘România’, adică ‘țările UE’. În comunicat nu apare. Această sintagmă apare doar, atenție, nu între ghilimelele prin care sunt citate pasaje din comunicat, ci în comentariul, adică articolul din Handelsblatt.

Limba germană este o limbă grea, domnule profesor, corespondentul sintagmei dvs. în text ar trebui să fie, bănuim, “…des EU-Mitgliedstaates”, altceva în direcția asta nu există!

„Berlin/Brüssel Bundeskanzlerin Angela Merkel hat sich erneut in die innenpolitische Krise Rumäniens eingeschaltet. Wie Regierungssprecher Steffen Seibert in Berlin mitteilte, bestellte sie am Donnerstag den Botschafter des EU-Mitgliedstaates, Lazar Comanescu, ins Kanzleramt ein. Dabei habe sie ihm die "weiterhin große Besorgnis der Bundesregierung" über die Vorgänge in dem Land mitgeteilt.“ (sursa Handelsblatt)

Chiar și această sintagmă însă, care se află de altfel în afara ghilimelelor, deci în afara citării din comunicatul oficial, în interiorul articolului, este cu totul altceva decât ceea ce afirmați dvs.! Este încă o manipulare grosolană, întâi încercați să introduceți în textul comunicatului, trecând peste ghilimelele pe care dl Ponta le uită, dar autorul articolului nu, o sintagmă dintr-un comentariu făcut într-un ziar pornind de la comunicatul Guvernului, după care, și mai grav, deformați atât forma, cât și conținutul semantic, gramatical și politic, în direcția propusă. Adică diversiunea este multiplă și îngrijorătoare, mai ales că vine din partea unui om care are pretenția la acuratețe și acribie în redactarea unui text.

Și acum o să vă explicăm: ‘țările UE’ ar fi în germană ‘EU-Länder’, ‘țara UE’ = ‘EU-Land’, deci ceea ce ați spus dvs. nu apare. Apare însă ceea ce ați aproximat sau ați bănuit a fi (asta ca să fim drăguți!) ‘țări-UE’ adică ‘des EU-Mitgliedstaates’.

În germană articolul se declină: ‘des’ este un genitiv singular, substantivele se declină de asemenea, împreună cu articolul, ‘Mitgliedstaates’ este un substantiv compus la singular (chiar dacă poate părea ușor plural !) și înseamnă ‘statului membru’ (http://www.duden.de/rechtschreibung/Staat ), deci nu e vorba nici de mai multe țări, nici de mai multe state, ci de un singur stat membru. Dacă ați cunoaște topica germană, ar trebui să știți că între începutul verbului, când este compus, și sfârșitul care se pune la capătul frazei, pot fi inserate nenumărate propoziții atributive, predicative, subiective etc. În cazul de față, înaintea sintagmei ‘stat membru’ aveați substantivul Botshafter = ambasador, după care urma des EU-Mitgliedstaates, virgulă și între virgule, Lazăr Comănescu, adică numele ambasadorului român. Chiar dacă cineva ar fi scris în traducere, ambasadorul României, nu ar fi fost nici un fel de greșeală pentru că: 1) România este chiar în titlul articolului, 2) ambasadorul este român, iar 3) o traducere greoaie de genul ‘ambasadorului acestui stat membru al Uniunii Europene’ cred că poate fi asimilată cu ‘ambasadorul României’, atât țara citată, cât și numele ambasadorului, reprezentând România.

Traducerile din germană nu se pot face așa cum doriți dvs. Personal nu văd unde ați găsit traducerea cu cuvântul ‘România’ pus într-un loc nepotrivit și asta pentru că așa ceva nu există!

 Văd că aveți foarte mult timp la dispoziție pentru ‘a ne lămuri’ prin diverse emisiuni, pe diverse posturi, chiar zilnic. Apartenența dvs. politică n-am s-o comentez, trăim într-o țară liberă, opiniile vă aparțin, ca fiecăruia dintre noi. Pot însă să comentez – și pentru asta, întrucât sunteți profesor, am recurs la ajutorul unui profesor – cadru universitar ca și dvs., - deci pot să comentez ‘opiniile’ dvs. lingvistice, mai ales acolo unde, fie din nepricepere, fie din alte motive pe care preferăm să nu ni le imaginăm, acestea deformează adevărul, înscriindu-se în tenta generală de manipulare a societății pe care o resimțim în aceste zile din toate părțile.

Sperăm, cum sperăm și pentru alt cadru universitar, mai exact dl Marga, să încercați să vă recunoașteți greșelile sau stângăciile, dacă e vorba doar de așa ceva, pentru că altfel exemplele negative date în ultima vreme de cadre universitare respectabile, înmulțindu-se peste măsură, vor duce la o decredibilizare totală a mediului universitar românesc. Începutul a fost deja făcut! Sau probabil ca și aici aveți dubii… După cum bine știți ca istoric, și Iorga era un istoric de geniu. Se pare totuși că-i lipsea ceva… Și dvs, și dl Marga, și dl Barbu faceți un lucru extrem de dăunător societății civile: amestecați politicul cu mediul universitar, implicându-vă în evenimentele politice în mod partizan.

Vă asigurăm că sunt mulți oameni care au început să fie extrem de atenți la ce li se povestește zilnic și, în curând, sperăm să apară și pozițiile lor în această direcție.

Puteți consulta atât textul comunicatului de presă, cât și pe cel al articolului din Handelsblatt în original. Vi le punem la dispoziție cu ghilimelele de rigoare și sper să nu avem surpriza să le considerați plagiate sau manipulate !

Dacă ați perceput demonstrația facută aici ca pe o critică constructivă, ați putea să vă cereți și scuze pentru ce am perceput noi ca fiind o manipulare grosolană și asta pentru că diferența între instituțiile politice (sau academice) din Germania și cele din România este una esențială: cele germane sunt transparente, primesc și răspund la orice mesaj, lucru pe care îl face inclusiv Dna Merkel și orice funcționar oficial de la Bruxelles. Intervențiile dvs de genul celei amintite precum și cele din categoria ducere în derizoriu/nuanțare diplomatică, vezi cazul ‘listei lui Ponta’ sau a declarației diplomatului german sosit la București, n-au dus decât la compromiterea totală a acestor afirmații, ba mai mult la reacții imediate, concretizate în declarații sau comunicate de presă CLARE, ale celor vizați. Până și ei au perceput, din păcate, aceasta manipulare grosolană ca atare și s-au simtit obligați să riposteze fie în scris, fie prin comunicate date de purtători de cuvânt oficiali. Nu cred că ‘aghenturile’ sunt de vină pentru dezastrul de imagine creat României, nici Băsescu cu milioanele de agenți și dezinformatori pe care îi are la dispoziție, ci exact oameni care, ca și dvs. populează zilnic spațiul media cu declarații și luări de poziție, nu numai arbitrare, ci și lipsite de adevăr.

Un alt mare om de cultură și politician, dl. Mădălin Voicu, ne-a dat și el, în direct, după ce ne-a asigurat că este vorbitor de hoch Deutsch (asta ar fi un fel de germană superioară), aproape intimidând într-un mod miștocar și agresiv moderatoarea care își făcea treaba într-un mod profesionist, dovada cunoștințelor de vocabular politic în limba germană ale ‘dânsului’, printr-o explicație de un mare nivel intelectual a noțiunii de ‘Bundestag’. Care la el înseamnă Guvern.

Pai domnu’ Mădălin, sperăm că în Germania nu ați participat numai la vernisajele prietenului (sau fost…) dvs de-o viață, Serghei Mizil, … cert este că pe la ‘Bundestag’ cu siguranță n-ați trecut. Asta este însă rău! Pentru că instituția germană la care vă referiți este exact echivalentul celei românești din care cu onor faceți și dvs. parte: Parlamentul!

Și, în cazul dvs., comunicatul venea întradevăr de la purtătorul de cuvânt al Dnei Merkel și se afla pe site-ul Guvernului Federal (Bundesregierung). Moderatoarea nu a greșit cu nimic, chiar dacă l-a preluat prin AFP – doar dacă și AFP aparține lui Băsescu! Cu toate că noi știam că reprezintă țara aia în care Președintele e prieten cu dl Ponta, adică dl Hollande.

Și încă ceva: nu e frumos să lăsați să se creadă că dl. Dan Voiculescu ar fi un mincinos!

Omul ăsta a promis în direct o suspendare a lui Băsescu în 60 de zile exact în seara când a fost instalat Guvernul Ponta și s-a și ținut de cuvânt. S-a întâmplat în 59 de zile! Om de cuvânt! Sau pentru dvs. “ein Mann, ein Wort”. Emisiunea la care ați participat avea loc la vreo 9 zile după suspendare, adică mai mult de 2 luni de guvernare Ponta. Nu mai aruncați petarde de genul ‘ce putea să facă doar în 30 de zile Guvernul Ponta’, prostindu-i în față și pe ceilalți din studio că între mai și iulie nu sunt mai mult de două luni, ci doar una !

Nu v-am auzit niciodată - de fapt cred că nu v-a auzit nimeni - cântând, dar dacă o faceți la fel cum socotiți, suntem convinși că n-am pierdut nimic !

Cât privește faptul că dimineața una spuneți în direct: ‘filmați mortul’, arătând către sediul de campanie al lui Băsescu, iar seara ne aburiți (cred că termenul se află în fondul principal de cuvinte al vocabularului dvs) cu explicații mincinoase, este o altă dovadă a ceea ce practică în momentul de față clasa politică românească.

Acum, dacă nu v-ați fi aflat într-o emisiune serioasă, într-un studio al unei televiziuni, ci vă ‘dădeați cu zmeul’ sau ‘în bărci’ cu reportera, am mai fi înțeles…La șpriț sau în bărci…se pot spune multe. Cum ne spune de exemplu dl Mazare, alt intelectual de marcă al PSD-ului, calificat nu ca arogant, ci ca un extravagant al politicii românești, un Che Guevara de litoral constănțean, care face ‘revoluție’ prin cluburi sau discoteci și al cărui program politic este probabil bazat pe înțelepciunile Kamasutrei. Și el ne-a învățat ceva zilele trecute, în barcă cu reportera, și anume filozofia de viață a intelectualului român revoluționar.

Pe parcursul unei ore de interviu n-a fost numit alt program, în afara de amintitei Kamasutra, ci s-a subliniat importanța geografiei prin aprofundarea cunoștințelor la fața locului, mai ales în America de Sud, a sportului, prin practicarea lui în toate formele extreme, prin regiunile exotice ale globului și a sexului.

Aici dl Mazare s-a dovedit un mare expert în înțelegerea femeii și un fin cunoscator al procedeelor revoluționare de cucerire și ‘organizare’ a relațiilor în grup, prin realizarea conviețuirii paralele, sustragerii de la control și păstrarea nealterată a independenței.

 Am aflat cu această ocazie și că dragostea trebuie împrospătată la 4 ani, întrucât ea dispare : omul a citat de pe Discovery !, deoarece există un ‘hormon al iubirii’, numit OXITOCINĂ care, după 4 ani, se epuizează.

Fiind un subiect atât de interesant și neauzit în această formă până acum, am recurs la Wikipedia. Iată ce ne spune ea. Citiți și amuzați-vă sau plângeți. După plac.

„Oxitocină

Oxitocina (din limba greacă ōkytokínē - naștere rapidă) este un hormon peptidic sintetizat de către nucleii paraventricular și supraoptic ai hipotalamusului și secretat de neurohipofiză.

Oxitocina este un nonapeptid (este alcătuit din 9 resturi de aminoacizi), având o masă moleculară de 1007 Daltoni. Structura oxitocinei este similară celei a vasopresinei, celălalt hormon neurohipofizar. Are un timp de înjumătățire de 2-4 minute.

Funcții

• Oxitocina exercită o acțiune dilatatorie asupra colului uterin (înainte de debutul travaliului) și contractilă asupra musculaturii netede a uterului în timpul travaliului. Are rol în inițierea travaliului la femeia gravidă la termen și expulzarea fătului. Receptivitatea uterului pentru oxitocină este reglată de hormonii sexuali: estrogenii măresc și progesterona micșorează receptivitatea pentru oxitocină.
• O altă acțiune a oxitocinei este contracția celulelor mioepiteliale ce înconjoară alveolele mamare și determină ejecția laptelui. Oxitocina determină curgerea laptelui în sinusurile sub-areolare, și de acolo în mameloane.
• La nivel comportamental, oxitocina are efecte opuse celor ale vasopresinei: la indivizi determină reducerea temerilor și creșterea încrederii, iar la mame determină apariția instinctului matern.” (sursa: Wikipedia http://ro.wikipedia.org/wiki/Oxitocin%C4%83 )

Hayssam, Năstase, Iliescu – o combinație explozivă !

Căutând după diverse am dat peste un articol mai vechi al cărui conținut aș dori să vi-l reamintesc :

"Hayssam a fost operat în 2006 în spitalul penitenciarului Rahova de chirurgul Mircea Beuran, diagnosticul fiind de cancer la colon.(...) Ulterior, medicul Mircea Beuran a declarat la Realitatea TV că sirianul avea cancer la vremea aceea și că "întreaga operație a fost filmată și văzută de mai multe personalități ale lumii juridice"..." (sursa : ziare.com)

Cum golanii ăștia călăresc evenimentele în așa hal la foc continuu încât nicio temă nu poate fi dusă până la capăt și, practic, nu poate fi rezolvat niciun caz, să revenim puțin la locatarul de lux de la Rahova și să ne întrebăm de ce în cazul lui nu a fost posibil ceea ce iată a fost posibil cu muuult timp înainte, bănuiesc că între timp dotările au fost mult îmbunătățite, în cazul lui Hayssam, care n-a fost operat de gușă, ci de cancer.

Nu credeți că am intrat demult în sfera nesimțirii și disprețului absolut pe care aceste patrupede le manifestă față de noi ?

Și dacă tot veni vorba de Hayssam, hai să ne amintim și declarațiile mincinoase ale lui Titus Corlățean de la sfârșitul lui mai 2012, care spunea că tratatul de extrădare romano-sirian nu poate fi dus la bun sfârșit întrucât, în contradicție cu partea romana, partea siriană nu și-a îndeplinit îndatoririle (o nerușinare fără limite ca și cum un ‘dictator’ că Bashar  Al-Assad s-ar putea împiedica de cineva intr-o hotărâre deja luată !), cât și de cea a lui Traian Băsescu, de pe vremea când Corlățean era șeful comisieI de politică externă din Senatul României, în care preşedintele Traian Băsescu declara, la 16 noiembrie 2011, că aducerea lui Omar Hayssam în România nu este posibilă din cauza blocării la Comisia de politică externă din Senat a acordului de extrădare cu Siria, apreciind că ceea ce face Titus Corlăţean e un blocaj politic mai rău decât "corupţia lui Sorin Apostu".

Și să ne mai amintim că în Monitorul Oficial nr. 414 din 21 iunie 2012 a fost publicata Legea nr. 79/2012 pentru ratificarea Tratatului privind extrădarea dintre România și Republica Arabă Siriană,( semnat la București la 10 noiembrie 2010 deopotrivă de către Bashar Al-Assad și Traian Băsescu), la numai 1 zi, culmea !!!, după ce Adrian Năstase a fost condamnat definitiv și  ‘sinucis’.

De la acea dată s-a pus în mișcare marele aparat de partid diversionist al PSD-ului, întâi prin telenovela Năstase, continuând cu suspendarea președintelui, o diversiune neîntreruptă până la succesul celor doi puciști (reamintesc, ministrul de externe al  Luxemburgului i-a numit așa, despre care iar reamintesc că Ponta a afirmat că la întâlnirea pe care a avut-o cu el la Bruxelles, nu numai că s-a interesat de soarta lui Năstase ca vechi prieten, ba i-a transmis chiar multă sănătate și înalta lui considerație)

Iată un sir lung de coincidente.

Și acum o întrebare : crede cineva că Omar Hayssam, între timp în libertate în Siria, eliberat după ispășirea unei pedepse de 4 ani pentru colaborare cu un stat dușman (Israel), deci un pic de agent Mossad, va mai putea fi adus la termenul în care fusese prevăzut în România cu ăștia doi la putere ?

Sau  nu cumva apropierea de nucleul greu al PSD - Năstase, la care trebuie să-l adăugăm de data asta și pe cel mai greu – Iliescu, ar fi putut fi fatală pentru PSD ???  că doar nu se cuvine la vârsta senectuții ca onorabili ‘foști’ să-și petreacă timpul prin pușcării ??!!! Aici Atanasie Stănculescu se pare că la cei 85 de ani ai lui nu se încadrează nici la categoria de ‘onorabili’ și nici de ‘foști’ din moment ce locuiește în continuare la Jilava.

Din păcate tehnica asta diversionistă în care în fiecare zi se introduce o tema nouă în dezbatere, într-un sistem în scăriță în care țopăim continuu pe altă treaptă, funcționează cu o precizie de cronometru.

Să ni-l amintim pe Voiculescu răstignit în fotoliul Antenei personale, când cu acea aroganță extraordinară ne povestea fără rușine în ziua instalării în funcție a lui Ponta, cum și în cat timp îl vor suspenda pe Traian Băsescu (n-am înțeles de ce, că omul nu făcuse nimic, doar îi numea pupilul în funcția de prim ministru), adică în 60 de zile.

L-au suspendat după 59. Ținând cont că a fost într-o vineri și deci a avut o dilemă cu calendarul, îl iertăm că a întârziat cu o zi până luni, dar de uitat nu putem uita și de câte ori ne vine în minte acest episod, ne trec fiori.

Daca orice scelerat poate în țara asta să anunțe în prime time, cu aroganță și dispreț, un act criminal pe care dorește să-l comită, fără rețineri, cu lux de amănunte, fără rușine și fără consecințe, în plus mai și constatăm că tot ce a spus se și îndeplinește, atunci țara asta este muuult mai departe de Europa decât își închipuie chiar și cel mai înverșunat xenofob din occident !

Mai are Băsescu “SCUT”?

După această desfășurare “halucinantă”, cum spun televiziunile, a zecilor de evenimente, hotărâri, legi, ordonanțe și comportamente, toate cu un numitor comun – lipsa de legalitate, apare un mare semn de întrebare. Nu dacă e sau nu e lovitură de stat, nu dacă e sau nu Năstase miza, nu dacă sunt sau nu sunt ceilalți ca Năstase miza și nici măcar dacă « Mafia » (cuvânt introdus mai nou în dezbaterile publice) stă în spatele acestora.

Întrebarea pe care ne-o punem, de când a început această nebunie, este cine are « SCUTUL » ? Și de ce nu auzim niciun cuvânt referitor la repercusiunile unei astfel de ‘întreprinderi’ asupra lui. Deci, ceea ce știam până în acest moment era că scutul antirachetă este un proiect derulat de statul roman în parteneriat cu statul american, doar cu statul american, care urmează a fi operațional în 2013, urmând că abia din 2015 să-i poată ‘apăra’ și pe alții. În acest moment, România este, așa cum a fost declarată, ‘cea mai bine apărata țară din lume’, generând același statut și pentru SUA.

Ținând cont de modul în care SUA au desfășurat activitățile de instalare în mare secret a tehnicilor aferente sau adiacente acestui sistem pe teritoriul României, fără a fi specialiști, ne punem câteva întrebări de bun simt :

-        câte miliarde costă oare acest scut ?

-        cine a semnat acordul, repet – deocamdată -  bilateral, cu SUA ? Întrebarea e retorică : Traian Băsescu

-        s-a ajuns la vreo înțelegere între SUA și Rusia în legătura cu instalarea scutului (întrebare tot retorica: NU, urmează să mai aibă probabil loc discuții, Rusia anunțând deja instalarea de rachete la granița, îndreptate spre ‘el’, adică Romania, bineînțeles de apărare)

Fără să cădem în capcana explicațiilor cu caracter strict de specialitate, pe care nu ne-o arogam, și care nici nu credem că au vreo relevanta în enunțul nostru ulterior, încercam doar să atragem atenția asupra unor lucruri pe care se pare că societatea româneasca sau Romania în general le ignoră cu desăvârșire, fie dintr-un naționalism de prost gust, fie dintr-o carență majoră de informare.

Aici toată lumea face politică, toată  lumea crede că e implicată, că e întrebată, și unii chiar mai cred că sunt și luați în seamă. Ceea ce lipsește aproape cu desăvârșire din dezbaterea publică este referința la factorul extern (de altfel caracter obligatoriu constant). Și asta nu pentru că ei sunt deștepți, iar noi proști, ci pentru că atunci când vrei să te așezi la masa bogatului trebuie să te speli pe picioare, să-ti cureți hainele, să te piepteni și să încerci să nu sorbi din ciorbă. Nu UE a tras de noi  - cel puțin teoretic – ca să ne alipească, nici NATO n-a făcut asta (cel puțin tot teoretic), pentru că, după definiția NATO, Atlanticul e cam departe de Romania.

Noi, adică Romania, am făcut încă de la jumătatea anilor ’90, demersuri constante și consistente pentru a fi primiți în aceste mecanisme militare/economice și pentru a ne putea integra astfel în rândul statelor civilizate ale Europei. S-au făcut toate eforturile posibile la nivel diplomatic și la toate celelalte niveluri, s-au făcut și, voit sau nu, greșeli înspăimântătoare și impardonabile, deci s-a plătit un preț foarte mare pentru realizarea acestor obiective.

Acum suntem membri NATO și membri UE.

Două noi ‘calități’ pe care, după ce am alergat atât după ele, suntem la un pas de a le călca pur și simplu în picioare. Când faci parte dintr-o organizație, la fel ca toate celelalte state, cu nimic mai ‘proaste’ sau mai ‘deștepte’ decât tine, respecți regulile acestei organizații. Vechea meteahnă românească de a duce totul în derizoriu sau a lua în bășcălie, nu face decât să te decredibilizeze fatal în fața celorlalți și, în final, să provoace chiar procese de rejecție.

Constatăm abia acum că noi nu ne ‘asomăm’ porcul, că cine sunt ei să ne spună să nu mai facem țuică în spatele casei sau cine sunt ei să ne spună nouă cum să judecăm. Foarte simplu. Sunt PARTENERI într-un PARLAMENT EUROPEAN în care legile se respectă, iar când nu se respectă, se  dau sancțiuni. Și NATO este tot o organizație cu reguli clare.

Nu cred că își poate imagina cineva că NATO își poate permite, într-o țară ‘depozitară’ a unui vector de apărare globală ca România, deci, își poate permite să ‘permită’ acesteia anarhia. Așa ceva nu putem să credem. La fel cum nu putem să credem că nimic din politica economico-financiară a României, mai ales la nivelul execrabil prin care ea este reprezentată de acești aleși ai poporului, mai poate fi hotărât la București, și nu la Bruxelles.

Chiar și după încheierea acordului cu FMI, populația acestei țări, care a continuat să își primească pensiile și salariile în acest fel, datorită intervenției FMI, nu e de acord, probabil în procent de peste 90%, ‘că aștia au dreptul să ne spună nouă ce să facem și ce nu’. Sigur că, în principiu, nicio țară sau organizație de orice natură nu are dreptul să îi spună altei țări ‘ce să facă’, adică să intervină și să îi încalce suveranitatea națională (cuvinte mari, moștenite de la răposatul Ceaușescu), dar pe de altă parte, dacă vrem să fim consecvenți cu bășcălia noastră continuă și învățăturile populare atât de istețe pe care le transmitem din tată în fiu, hai să avem onestitatea să spunem și că « cine plătește, comandă muzica » și asta peste tot !

Așa că, ni se pare destul de clar că ceea ce se întâmplă în România, printr-un scenariu atât de bine regizat și condus, unii spun că de mafia cine știe cui, alții că de Băsescu, oricum după un scenariu blitz, fără reguli, cu încălcarea tuturor normelor de justiție, atât interne, cât și internaționale, face parte dintr-un scenariu care, chiar dacă a fost plănuit sau gândit, demarat și probabil dus până spre sfârșit în Romania, nu va putea fi concluzionat fără un acord extern. Mai exact, chiar și dacă e revoluție sau lovitură de stat, e încă la nivel de tentativă, cineva trebuie să ne dea voie, pe cat sună de cinic, să le ducem sau nu până la capăt, lăsându-ne să credem, după pozițiile sau taberele în care ne aflăm, că am realizat o mare revoluție sau că am zadarnicit o mare tentativă de revoluție. Hotărârea nu se ia la București. Ea a fost deja luată și o vom cunoaște probabil până la sfârșitul săptămânii.

Dl Băsescu, care în al doilea mandat a ‘crescut’ enorm politic în plan extern, plătind prin această detașare față de poporul loial care l-a sprijinit, un tribut enorm de popularitate pe plan intern, a arătat că ‘și-a făcut temele’ extrem de bine față de partenerii externi, pe care i-a tratat cu respect, încercând să ducă Romania într-o poziție demnă, îmbrăcându-se corect, lăsând hăhăielile deoparte și înconjurându-se de consilieri de o calitate intelectuală deosebită – să ne înțelegem, nu suntem nici ‘basiști’, nici nu facem apologia erei Băsescu, încercăm să găsim doar o explicație și să intuim un deznodământ !!

În felul acesta amplasarea scutului antirachetă pe teritoriul României capătă o semnificație deosebită. să ne amintim că, din motive întemeiate sau nu, cu explicații mai mult sau mai puțin plauzibile, alte două țări din fostul bloc comunist, Cehia, respectiv Polonia, fuseseră solicitate pentru amplasarea scutului, dar au refuzat pe rând. Motivele ramân discutabile. România a acceptat. Și a acceptat cu Traian Băsescu la conducere.

Acest atu pe care îl are Traian Băsescu nu credem că poate fi luat de cineva. Acceptarea scutului a însemnat și acceptarea unei orientări de politică externă cu tentă vădită pro-americană, în ciuda insistențelor ruse de a fi consultate pentru a-și da avizul. În acest moment, Traian Băsescu, care numai prieten al Rusiei nu poate fi numit (să ne amintim celebra : « Marea Neagră nu e lac rusesc » și multe alte intervenții de acest gen), are , dacă nu o aversiune, cel puțin o răceală evidentă față de Rusia, pe care întreaga diplomație română din perioada guvernării lui, a certificat-o printr-o activitate bilaterală aproape inexistentă. Ne amintim însă cu ‘nostalgie’ de vizitele la ceas de noapte ale dlui potențial președinte Geoană la Moscova, și ele fără mandat și neexplicate până în ziua de azi, de prezențele repetate ale acestui geopolitician ex-consilier pesedist, Gușă, tot în Rusia, precum și de simpatia subită a ‘ineditului’ ministru de externe uselist Marga față de premierul/președintele Putin, atât în declarații, cât și în gesturi concrete (vezi acordarea titlului de doctor honoris cauza colonelului GRU Andrei Fillipov). Chiar acum câteva zile, înaintea începerii suspendării, părintele etern al ideologiei comuniste în Romania, dl Ion Ilici Iliescu, interpelat prin telefon, mărturisea că se află la un ‘simpozion, undeva pe la Marea Caspică’, deci cam tot prin ‘teritoriu’.

Toate aceste ‘amănunte’, precum și tăcerea inexplicabilă a diplomației ruse față de evenimentele politice din România (exceptând cazul Moldovei), nu fac decât să confirme faptul că cel puțin o parte a societății politice romanești, adică oricum ‘ceilalți’, și asta își poate stabili fiecare din ce parte se raportează la ei, se află într-un continuu contact și consultare cu Rusia !

Miza este fără îndoială, în afara bătăliei pe resurse care e prima pe ordinea de zi a oricărei țări, SCUTUL.

Deci, încă o dată ? CINE ARE SCUTUL?

Dacă ar fi să ne luăm după ce spune și după modul în care, printr-o serie interminabilă de sofisme cu care s-a propulsat de pe culmile materiale pe culmile politice ale României, dacă ar fi să operăm în logica dlui Dan Diaconescu, căci despre el este vorba, am spune așa :

Cine are Deveselu are Scutul (că acolo e amplasat).

PPDD are Deveselu.

Deci, PPDD are Scutul.

Cum PPDD e de fapt Dan Diaconescu, pe aceeași logică infantilă (dar se pare foarte eficientă în România), Dan Diaconescu are Scutul.

Dan Diaconescu l-a mai ajutat o dată pe Băsescu, înaintea celui de-al doilea mandat, permițându-i prin prezența la televiziunea pe care o deține, accesul și sprijinul acelei părți a populației, ‘pulimea’ cum îi place moderatorului mai nou să numească, cu un aer de autoironie superioară, poporul.

De data asta nu știm dacă îl va mai ajuta sau dacă are cum s-o facă. Cert este un lucru, Dan Diaconescu a reușit performanța unică de a compromite absolut toate formațiunile politice din România prin propaganda sa deșănțată. Că s-a ocupat și de Băsescu, e mai puțin important. în istorie există exemple destule de alianțe vremelnice (unele aproape imposibile, la acest capitol excelând chiar și exemplul nostru național actual - avortonul cu chip de partid numit USL).

In general, în ultimele luni, Băsescu nu a avut intervenții publice, iar când acestea s-au petrecut nu au făcut referire decât la aspecte externe. Problema cu Ponta și cu Bruxelles a fost un ‘gag’. A fost doar un episod din această complexă strategie și manipulare prin care ambele părți s-au împins una pe alta, reușind să intre pe acest culoar fără ieșire, la capătul căruia se află suspendarea președintelui.

De fapt cine are interese ca Președintele să fie suspendat ?

In mod normal nimeni. Nu credem că o poză de grup cu Ponta la Bruxelles, câteva săptămâni de odihnă pentru Crin în mirosul teilor și al crinilor de la Cotroceni și nici o poză cu cătușe a lui Adrian Năstase pentru Morar ar putea fi suficiente. Sigur că privind în plan intern, miza ar trebui să fie pe aici pe undeva.

Privind însă din exterior, mai bine zis spre exterior, miza nu e în țară. Dacă ne gândim că în SUA vor avea loc în curând alegeri, iar că bugetul alocat Apărării nu este încă destul de clar că va reuși să acopere cheltuielile scutului, dacă ne mai gândim și că tot SUA se afla în fața unui război aproape iminent în Siria și/sau Iran, atunci avem poate și răspunsul la accelerarea aceasta amețitoare pe ultima sută de metri a evenimentelor.

Ceva trebuie să se întâmple și asta foarte repede.

Americanii au nevoie de carți clare și mai au nevoie și să știe pe ce se bazează. Socialiștii români au dovedit atât de curând la Bruxelles, cât și în ultimii ani în general, că atitudinea de simpatie față de Rusia nu s-a diminuat.

Băsescu a făcut exact contrariul. A declarat o susținere necondiționată a politicii militare a SUA.

Traian Băsescu a apărut la televizor și a numit, chiar asta este cuvântul A NUMIT, cinci personalități politice, pe care le-a ‘avertizat’. Nu a povestit, nu a amenințat, ci doar a nominalizat cinci politicieni români care s-ar putea face vinovați de grave prejudicii aduse atât Constituției, cât și imaginii României.

Nominalizările nu au fost, bănuim, pentru vreun premiu ! În mod normal, Băsescu ar putea arunca în joc jokerul său permanent din ultimele luni, DNA-ul lui Morar. Legea 115/1999 republicată în 2007, adică legea responsabilității ministeriale, prevede un lucru inedit, care, poate, a fost trecut cu vederea !

La capitolul III, Art.16, Aliniat (2) se spune :

(2) Președintele României este sesizat pentru a cere urmărirea penala a unui membru al Guvernului de către primul-ministru, procurorul general al Parchetului de pe langa Înalta Curte de Casație și Justiție sau de procurorul sef al Direcției Naționale Anticorupție.

Fără a încerca să facem pe marii juriști de talia dlui Grebla sau Șova, care între noi fie spus, au studiat probabil pe altă planetă, amintim această lege doar pentru că în momentul în care un sindicalist agramat și umflat ca broasca de către opinia publică prin apelativul de  ‘ministru interimar’, debitează într-o oră atâtea inepții cât nu poți număra într-o zi, într-o țară ‘liberă’ ca România ne dăm și noi cu presupusul, așteptând alte invenții sau găselnițe juridice din partea juriștilor cu experiență.

Noi măcar am citat un articol de lege. Nu putem să spunem dacă e bine ales sau nu, nici dacă e constituțional, întrucât se pare că, chiar statutul Curții Constituționale nu pare a mai fi ‘constituțional’.

Totuși, ne întrebăm încă o dată, Băsescu i-a ‘nominalizat’ pe cei cinci că să-i premieze? Sau poate ca să ii aresteze/urmărească penal ? că dacă tot a început vânătoarea… iar dl Morar se pare că tinde să-i răpească titlul de prim vânător al țării dlui Adrian Năstase, ar putea să ii nominalizeze în vizorul acestuia. După care mai vedem.

Oricum, Traian Băsescu anunțase cândva că generalul Oprea ar fi fost ‘șeful mafiei personale a lui Adrian Năstase’ (asta înainte de schimbarea lui la față și trecerea în tabăra eroilor naționali sau slujitorilor interesului național). Nominalizat este și el. Și asta se pare pentru că din acel vajnic apărător al democrației care va monitoriza USL-ul, promisiune făcută nu numai lui Băsescu, ci și nouă tuturor, s-a transformat într-un susținător activ al USL și nu numai pe legile de interes național, așa cum susținea. Deci, dacă termenul de ‘mafie’ revine în dezbateri, el ar trebui să fie unul din șefi, conform spuselor lui Băsescu.

În toate aceste presupuneri și speculații, important rămâne doar ce spun europenii (nu toți, că doar trei vorbesc tare !)/ Merkel, Hollande, Monti, ce spun americanii (nu Gitenstein, că el e doar portavoce), și, mai ales, ce NU spun Rușii.

La toate acestea se mai adaugă un lucru esențial. Al cui e sau va fi Scutul. Acest scut este șansa lui Băsescu.

In funcție de ‘aghenturile’ străine îl vom vedea și pe Băsescu, așa cum l-am văzut în ’89 și pe Ceaușescu mort tot după răspunsul ‘aghenturilor’, purtat la sau de la Cotroceni, fie pe scut, fie sub scut.

De moment, cum spuneam, scutul e la Diaconescu ! Într-o țară că Romania nici că se putea ceva mai normal.

Mâine, după 23 de ani de la revoluție, avem șansa să trăim în direct  împlinirea unei noi revoluții sau a unei lovituri de stat. Aceasta e fatalitatea României.

Asta dacă nu se răzgândesc între timp  doi dintre cei nominalizați – Oprea și/sau Hunor. Și ca să nu ne mai imaginăm că putem trăi cum vrem sau că suntem singuri pe lume, astăzi euro a atins maximumul istoric în raport cu leul!

Cacealmalele lui Băsescu

“Băsescu nu are ce sa pună în CV pentru că, în afara faptului ca a vândut blugi și a citit Levantul lu’ Cărtărescu timp de 7 ani, nu a citit altceva decât etichete și carți de joc!…” asta spunea cu ceva timp în urmă Lia Olguța Vasilescu într-o “dezbatere”.

Cum pe vapor se joacă în draci, orice, să ne gândim că la nivelul ofițerilor se joacă nu barbut, ci poker.

Băsescu a afirmat în permanență că e un Președinte jucător. Omul nu s-a ferit!

Nu știu ce au înțeles alții dar, jucător, înseamnă nu numai implicat, ci unul care chiar joacă și se și joacă cu ceilalți! Uneori chiar și poker…

Aici marea lui specialitate este cacialmaua…

O practică de mulți ani în jocul politic și o face la perfecție.

În ultima vreme am asistat la niște “jocuri” politice aparent fără semnificație unde, aproape în toate, Băsescu părea fie învins, fie slab, fie singur, fie resemnat, fie chiar disperat. Fals!

Nu cred să fi fost măcar o secundă în care Traian Băsescu să nu fi controlat jocul, ba chiar mai mult, să nu-l fi condus în direcția în care dorea.

Anul acesta totul a început cu interviul acordat maestrului Cristoiu, în care, fără niciun motiv și fără să fi fost măcar întrebat, Traian Băsescu a scos din mapă, absolut “întâmplător”, o stenogramă tot întâmplător “desecretizată” pentru a o servi publicului.

Acolo îi propunea lui Ponta funcția de Prim Ministru! La ieșirea de la Consultări nimeni nu spusese nimic, iar publicul nu putea sa afle niciodată ca acesta a refuzat.

Deci, l-a folosit pe Cristoiu! Așa a pornit bolovanul si avem prima cacealma. Restul l-au făcut ceilalți pentru el. Au negat, au nuanțat, au revenit, au dus in derizoriu si, in final, au acceptat, adică Ponta, ca nu a crezut ca a fost ceva serios ca altfel ar fi acceptat si, daca i s-ar mai ivi odată ocazia (ceea ce la momentul acela era absolut imposibil) bineînțeles ca ar accepta!

Imposibil era pentru ca niciun partid sănătos la cap, nu ar fi făcut altceva cu doar 7 luni înainte de alegeri, când celalalt se erodează singur pana la desființare, decât sa aștepte fără sa intervină si sa câștige in alegeri TOT!!

Dar, in vreme ce Ponta & Co blocau, sau se gândeau cum sa intareasca Parlamentul, Băsescu apăsa pe pedala Justiției (uitata de ceilalți ca Putere suverana in Stat). Cu încrederea redobândita, sub monitorizarea atenta a UE, Justiția a început sa funcționeze si au apărut condamnările mai puțin obișnuite. Intai au fost condamnați PDL-isti … si greu (Solomon, Apostu), apoi interlopi simpatizanți (Bercea Mondial) si s-a ajuns inevitabil la …Adrian Năstase!!! Aici s-a rupt filmul, pericolul fiind prea mare.

A dispărut orice logica, orice urma de răbdare sau rațiune.

După sacrificarea necesara a lui Boc, singurul care ar fi acceptat asta, dar si singurul care a reușit impunerea unor masuri extrem de necesare, vitale chiar, pentru Romania in acel moment de criza si tot singurul Prim Ministru care chiar si-a făcut treaba excelent, a urmat Guvernul Ungureanu.

Din păcate pentru el era singurul moment in care USL-ul era obligat sa “muște” din cauza lui Năstase.

Si a muscat, iar PDL-ul n-a reacționat, ba chiar a si ajutat permițând trădări masive spre frontul advers pentru a forma majoritatea!!!

Ponta s-a propus ca Prim Ministru, iar Traian Băsescu… l-a desemnat! Putea sa-l numească, ca la Boc, din nou pe Ungureanu, dar n-a făcut-o…

L-a martirizat însa, lasandu-i șansa unei reveniri in forța după o trădare parlamentara perfida, un “puci”cum l-a numit chiar Ungureanu, un intelectual de marca, dar si un strateg disciplinat in Întreprinderea de salvare a dreptei. (Chiar isi imaginează cineva ca daca ar fi rămas Prim Ministru ar fi avut vreo șansa la alegeri pe acel trend?)

Au urmat numirile de Consilieri…Mulți intelectuali de marca. Asta a si urmat ..un atac intelectual: Ponta a fost o victima ușoara…Cu vanitatea si aroganta unui elev silitor al lui Adrian Năstase, totul a devenit si mai ușor.

S-a început operațiunea „Plagiatul”.

In operațiunea “Johnny goes to Hollywood” stimulata de aluziile lui Băsescu la pozele de familie, Ponta a vrut la Bruxelles!

In final a ajuns acolo, iar Băsescu s-a victimizat public, anunțându-ne ca a fost ‘împiedicat’ sa-si exercite mandatul. Câteva mici greșeli de comunicare a făcut totuși… oricum o cacealma perfecta! Daca vroia se ducea, dar nu a vrut pentru ca infirmase deja cu 10 zile înainte participarea la PPE. Ca nu avea de ce. De ce sa nu se expună Ponta, ca “Plagiator” si, in plus, ca unul care incalca Constituția intr-un stat Eu? De ce sa nu se facă de ras Marga (de altfel un impostor macabru si un mincinos rudimentar si fără scrupule) ca nu știe Agenda EU, sau Ponta ca s-a dus fără Mandat?

Putea sa rateze ocazia? Nu… ca oricum nu avea de ales.

Daca se ducea, USL ar fi țipat ‚suspendarea’ pentru nerespectarea Hotărârii Parlamentului (care numai Hotărâre nu era), daca nu s-a dus a fost cam tot aia (ca si consecințe), dar “cartile” lui Băsescu sunt mai bune.

Ultima cacealma : Dna Andronescu. Așa cum a acceptat-o acum, Băsescu putea s-o accepte si acum doua luni… in principiu! Dar n-a făcut-o pentru ca era incompatibila… cum e si acum dealtfel! Acum doua luni putea fi demonstrata repede in instanța… Ieri a început vacanta in Justiție… Ecaterina Andronescu mai poate primi o decizie a recursului sau pe la jumătatea lunii septembrie… pana atunci e liniște, iar tara are nevoie urgenta chiar azi, când a început bacul, fără Ministru, de alt Ministru, nu de acest țapinar agramat cu muci in par si alura de activist, probabil cea mai mare caricatura din Guvernele de după 89. I-a urat, chiar sincer, si succes la Bac, si total a părut sa fie OK.

In sfârșit, Traian Băsescu nu s-a putut abține de la inca una pe finalul ceremoniei de investire a dnei Andronescu:

Un dosar… speculații fără număr. Scrisoarea prin care isi oferă demisia in schimbul Revizuirii Constituției. Ceea ce, dealtfel, e imposibil. O știe si el, o știu si ei, timp nu e…Si atunci?

Sa așteptam si o sa vedem…

Pana acum cacealmalele au funcționat…

Sa le condamnam ca sunt folosite ca mijloc politic?

Nu știu, dar Olguța a spus-o, fără sa-si dea seama, chiar admirativ. Iar “cartile” pe care le-a folosit Băsescu, in afără faptului ca nu sunt plagiate, se pare ca au fost mai eficiente…